Locul salbatic, in care lotrii isi ascundeau comorile, a devenit „Perla Carpatilor”, dupa ce Carol I a ridicat Castelul Peles. Prima constructie a fost un schit, nu Manastirea Sinaia. Mult cautata, astazi, de turisti de pe meleagurile noastre, dar si din multe colturi ale lumii, Valea Prahovei a fost, pana la sfarsit de secol XIX, un codru bantuit de lotri, talhari la drumul mare, asa cum erau denumiti de nobilii acelor timpuri. De teama, nu prea indraznea nimeni sa se aventureze prin acele locuri. Legendele impamantenite printre localnici spun ca, in muntii de la poalele Masivului Bucegi, talharii isi ascundeau comorile, prazile bogate luate de la boieri sau ascunse de osteni ai trupelor turcesti sau rusesti care au strabatut Valea Prahovei.
La sfarsit de secol XIX, insa, in zona in care este, astazi, Sinaia, si-a facut salas Regele Carol I al Romaniei care avea sa schimbe, radical, infatisarea vaii prin care se scurge, de atatea veacuri, raul Prahova. Asa s-a nascut „Perla Carpatilor”, prima dintre statiunile montane romanesti care a punctat tara noastra pe harta turismului mondial.